Gelu Tofan stapanea un imperiu al anvelopelor

In urma cu sapte-opt ani, Gelu Tofan stapanea un imperiu. In urma cu un an, cand perla imperiului, Danubiana, intra in procedura de faliment, incepuse deja sa fie privit ca un boxer inghesuit in corzi. Criza financiara l-a trimis, in toamna, la podea. E Gelu Tofan k.o.? Sau va reusi sa se ridice?

Gheorghe Tofan – Gelu, cum ii spune toata lumea – e un nume care nu lipseste din nici un clasament al celor mai bogati oameni din Romania: averea trecuta alaturi de fotografia sa variaza, in functie de momentul estimarii, intre 80 si 120 mil. dolari. Mai corect, de fapt, ar fi sa spunem ca numele lui Tofan n-a lipsit din nici un clasament pana acum: creatorul imperiului Tofan, odata lider al pietei de anvelope si unul dintre cei mai mari producatori europeni, a fost exclus anul acesta din toate topurile averilor. Tofan era insa, chiar si inainte de 2008, „o fotografie miscata“. Caderea sa, o stie toata lumea, a inceput de mult – dar o certifica, de data aceasta, si concluziile analizei pe care a facut-o lichidatorul companiei si pe care MONEY EXPRESS le prezinta acum in premiera.

Dincolo de cauzele prabusirii businessului Tofan, ramane de actualitate o intrebare: cu ce se alege Gelu Tofan, pana la urma, dupa falimentul multora dintre companiile sale? Si care ar fi premisele de la care ar putea porni omul de afaceri pentru a reveni in lumea marelui business si, implicit, in topurile celor mai bogati romani?

Raspunsurile nu sunt usor de dat, mai ales in conditiile in care Gelu Tofan a amanat in mod repetat, pe parcursul intregului an 2008, numeroasele solicitari de interviu facute de MONEY EXPRESS.

Dar un scenariu poate fi, totusi, conturat.

O ZI IMPORTANTA. Ziua de 21 noiembrie 2008 e una importanta pentru Gelu Tofan: Tribunalul Bucuresti a aprobat, atunci, scoaterea de sub sechestru, in vederea vanzarii, a circa 90 de hectare de teren apartinand fostului producator de anvelope Danubiana, pe vremuri perla grupului de firme Tofan. Numele potentialului cumparator, Minded Realty Services SRL, nu spune prea multe: in spatele sau se afla insa cel mai important creditor al lui Gelu Tofan, compania Central Eastern European Real Estate Shareholdings B.V. Olanda, care a preluat dreptul de recuperare a datoriilor pe care Danubiana lui Gelu Tofan le-a acumulat de-a lungul anilor la BCR – e vorba de circa 8 mil. euro. Trebuie spus, din capul locului, ca Gelu Tofan nu mai este astazi administratorul afacerii Danubiana, sarcina fiind preluata de un lichidator – Consulta 99 Bucuresti.

Termenii tranzactiei prin care lichidatorul urma sa vanda – in numele Danubiana – cele 90 de hectare de teren au fost discutati, potrivit unor surse apropiate negocierilor, la inceputul lui 2008. Terenurile fostei fabrici de anvelope – situata in sudul Bucurestiului, in interiorul inelului de centura – ramasesera cea mai buna speranta a lui Tofan de iesire din incercuire, iar cresterea accelerata a preturilor pentru terenurile din jurul Capitalei parea un dar ceresc. De altfel, de cand a preluat administrarea Danubiana, lichidatorul – Consulta 99 – a stins o parte dintre datorii tocmai vanzand teren: in 2006, cand a intrat in insolventa, Danubiana mai avea circa 125 ha de teren, iar lichidatorul a vandut, in doua transe – in august 2007 si mai 2008 –, 22 ha, respectiv 6 ha.

Banii obtinuti din vanzarea celor doua suprafete de teren – ceva mai mult de 5 mil. euro – au ajuns la trei dintre creditori: Finansbank (actuala Credit Europe Bank), Romexterra si Distrigaz. Totodata, „a fost platita si o parte din datoria catre stat, creandu-se si o rezerva financiara pentru cei 20 de angajati care au mai ramas la Danubiana sa asigure paza societatii“, a explicat pentru MONEY EXPRESS Cornel Florea, omul care se ocupa in prezent de lichidarea Danubiana si care a studiat in amanunt mecanismele care au dus la prabusirea afacerilor lui Gelu Tofan.

SPERANTE NARUITE? Dar sperantele lui Tofan ca va obtine un pret bun pe cele peste 90 de hectare de teren care i-au ramas – surse apropiate negocierilor dintre lichidator si cumparator spun ca discutia s-a purtat in jurul sumei de 30 mil. de euro – au inceput sa se risipeasca pe masura ce pe piata imobiliara s-a instalat ingrijorarea: inca din toamna au aparut primele semne de blocaj, unul dintre efecte fiind scaderea accelerata a preturilor terenurilor. Procedurile judiciare de finalizare a acestei tranzactii ar trebui incheiate, potrivit lichidatorului, in mai 2009, insa Cornel Florea e destul de sceptic ca lucrurile vor fi duse la bun sfarsit conform planului initial. E de asteptat, a explicat el in discutia cu MONEY EXPRESS, ca – pe fondul crizei financiare – actualii creditori sa nu mai fie dispusi sa preia terenurile lui Tofan la preturile convenite la inceputul lui 2008. Si daca tranzactia nu va avea loc, situatia si asa suficient de incalcita a grupului Tofan se va complica si mai mult: numarul proceselor pe care Gelu Tofan le are cu diversi creditori si parteneri de afaceri e oricum de ordinul zecilor.

Se adauga, la toate acestea, si problema AVAS, care inca detine o cota de 9,85% din Danubiana. In 1995, cand a intrat in actionariatul Danubiana, Gelu Tofan s-a angajat sa investeasca in companie circa 40 mil. dolari. Lichidatorul spune ca investitiile facute in timp totalizeaza abia 17 mil. dolari. Presupunand ca Tofan ar vrea si ar avea de unde sa investeasca si cele 23 mil. dolari ramasi, tot nu s-ar mai putea achita de obligatie: procedurile de faliment au fost deja demarate si n-ar fi o surpriza ca si AVAS sa se in drepte impotriva lui Tofan, argumentand ca acesta a incalcat clauzele din contractul de privatizare.

Danubiana mai are, in momentul de fata, datorii ce circa 15 mil. euro: cea mai mare parte, de 8 mil. euro, catre Central Eastern European Real Estate Shareholdings B.V. Olanda, restul de 7 mil. euro fiind revendicati de furnizori mai mici si de statul roman.

Ce rezulta de aici? Ca, daca cele 90 de hectare ale Danubiana s-ar vinde in cele din urma la valoarea estimata in toamna (circa 30 mil. euro), atunci in conturile Tofan Grup SA – actionarul majoritar, cu 83,5% al Danubiana – ar putea intra in final, dupa stingerea tuturor datoriilor, circa 12,5 mil. euro. Acestia ar fi banii cu care ar putea ramane Gelu Tofan – nu luam aici in calcul eventualele daune sau compensatii pe care le-ar putea cere AVAS – dupa lichidarea completa a companiei Danubiana. Foarte putin, daca termenul de referinta sunt cele circa 100 mil. dolari ai lui Tofan din clasamentele celor mai bogati romani. Foarte mult, insa, din perspectiva faptului ca nimeni nu mai da acum pe un teren, oricat de bun ar fi, banii pe care i-ar fi dat asta-vara.

DOSARUL FALIMENTULUI. Acum doi ani, cand ceea ce se intampla azi cu Danubiana ar fi parut un scenariu catastrofic, Gelu Tofan vorbea despre prima criza de lichiditati cu care se confrunta compania in ultimii 15 ani, despre cresterea costurilor de productie, despre impactul negativ pe care cursul euro-leu il avea asupra businessului. Lucrurile s-au clarificat in timp, iar tabloul e astazi complet. Intreaga istorie a grupului Tofan, inclusiv zbuciumul ultimilor ani, e inchisa intre copertile unui dosar de la Tribunalul Bucuresti.

Autorul radiografiei, economistul Cornel Florea, imparte cauzele care au dus la declin in „interne si externe“. Cele externe se refera, in esenta, la fluctuatiile cursului de schimb valutar – Danubiana exporta 60% din productie – si la cresterea preturilor utilitatilor si materiilor prime. Tot aici intra si problema productiei interne de utilaje agricole, camioane si autobuze, productie de care grupul lui Gelu Tofan devenise, cu timpul, dependent. In 2001, Tofan se vazuse nevoit sa vanda catre producatorul francez Michelin partea de productie a anvelopelor pentru autoturisme pentru a-si achita un credit mai vechi, de circa 100 mil. dolari, pe care-l luase pentru dezvoltarea afacerilor sale. Asa a ramas Tofan numai cu fabricile Danubiana Bucuresti si Rotras Turnu Severin, care produceau doar anvelope speciale – pentru tractoare, utilaje agricole, camioane.

Dar „cauzele interne“ ale declinului care ar fi? „Strategii si tactici manageriale gresite de creare si alocare a resurselor financiare pentru dezvoltare“, spune Florea, „concretizate in investitii ineficiente, cu valoare adaugata mica, perioada de recuperare mare si impact negativ asupra costurilor“. Sau, in mai putine cuvinte, greseli manageriale.

„O DEZVOLTARE HAOTICA“. S-ar putea adauga, aici, si faptul ca Gelu Tofan parea la un moment dat sa fi pierdut controlul propriilor businessuri: omul de afaceri isi impartea energia si resursele intre productia de anvelope, morarit, media, editare de programe. O expunere care avea sa-l coste mai tarziu. „A avut o dezvoltare haotica, in toate directiile“, spune un fost partener de afaceri al lui Tofan pe zona media, Alexandru Lazescu, unul dintre fondatorii retelei de cotidiene locale „Monitorul“. „Nu mai detinea controlul, nu stia ce se intampla in firmele lui“, adauga Lazescu, care e convins ca Tofan e astazi prizonier al propriilor decizii din trecut.

Un alt fost partener de afaceri al lui Tofan a spus intr-o discutie cu MONEY EXPRESS, sub rezerva anonimatului, ca omului de afaceri ii lipsea flexibilitatea si ca imperiul Tofan – doar Danubiana avea 2.700 de angajati – „era de fapt un mamut cu picioarele de lut“. Lichidatorul mentioneaza si el, in raportul sau, ca la Danubiana se practicau politici pagubitoare: clientii erau alesi dupa alte criterii decat cele de piata, necesarul de materiale si utilaje era gresit apreciat. Cornel Florea vorbeste si de greseli in materie de restructurari: „Au fost reduceri fortate de personal, fara baze reale, dar cu influente notabile asupra calitatii produselor si disciplinei tehnologice“, spune el, adaugand ca „eroarea fundamentala“ a fost aceea ca managementul Tofan a trecut la executarea unui plan de restructurare fara sa-si asigure, inainte, sursele de finantare.

In mare, acestea ar fi cauzele care au facut ca Danubiana sa parcurga, in cativa ani, drumul de la vanzari anuale de 100 mil. dolari la procedura de faliment. „Gelu Tofan era ca un conducator de armata medieval care intra intr-un razboi din fuga calului, agitand sabia deasupra capului“, spune Alexandru Lazescu, dar se trezea la un moment dat „cu dusmanul in fata si armata proprie mult in spatele lui“.

PLANURI DE SALVARE. Comparatia facuta de Lazescu nu e, insa, doar o declaratie colorata: Tofan, in ciuda faptului ca ultimii ani i-au adus mai multe infrangeri decat victorii, nu s-a dat batut inca. O dovedesc nenumaratele incercari de salvare a Danubianei: de pilda, cand a simtit ca lucrurile se indreapta pe un fagas gresit, a adus la carma companiei un manager italian, pe Guido Castelluccio, recrutat de la combinatul Fibrex din Savinesti. Solutia Castelluccio n-a dat rezultate, iar cei doi s-au despartit, dupa doi ani, pe cale amiabila. Apoi, Tofan a incercat o vanzare, dar potentiala tranzactie cu gigantul italian Pirelli s-a pierdut, pana la urma, undeva in faza tatonarilor. Nici al treilea plan, cel de a-l aduce in business pe fiul sau, Adrian, care a facut studii de management al afacerilor in Statele Unite, n-a dat rezultate: era, poate, mult prea tarziu.

Ultima incercare a lui Tofan de a-si salva compania s-a petrecut in ianuarie 2008, inainte de declansarea procedurilor de faliment pentru Danubiana SA. Atunci, Gelu Tofan a pregatit un plan de reorganizare a societatii care avea doua variante: prima era sa majoreze cu 20 mil. euro capitalul social, a doua sa vanda o parte din acele active care nu contribuiau oricum la productie – e vorba de terenuri – pentru a obtine banii de care avea nevoie pentru repornirea activitatii. Prima varianta a fost considerata de Tribunalul Bucuresti de neadmis, de vreme ce, potrivit lichidatorului, Gelu Tofan – reprezentat de fiul sau, Adrian – nu indicase surse de finantare. Cea de-a doua varianta, care presupunea repornirea productiei cu banii obtinuti din vanzarea de terenuri, nu a fost pe placul creditorilor, care au votat impotriva. In concluzie, nici acest ultim plan al lui Tofan de a-si salva compania n-a functionat: Tribunalul Bucuresti, sectia comerciala, decidea la 25 ianuarie 2008 declansarea procedurii de faliment la Danubiana.

UN SFARSIT E UN INCEPUT. Cine l-a cautat pe Gelu Tofan in lunile scurse dupa hotararea tribunalului stie ca omul de afaceri incepuse deja sa petreaca tot mai mult timp in satul natal, Todireni (Botosani). Nu, Tofan nu si-a propus sa faca ceea ce a facut oligarhul rus Gherman Sterligov, care si-a mutat familia la tara, intr-o casuta fara curent si cu cel mai apropiat vecin la 11 km distanta, si care declara in vara lui 2006 pentru BBC ca e mai fericit ca niciodata, desi toti banii care-i mai ramasesera erau cei din portofel, „dar am gaste, ceva vite, un berbec si acum puii astia de curcan“, adauga el. Totusi, Tofan vorbea intr-un interviu publicat in primavara, in „Monitorul de Botosani“, despre iminenta sa intoarcere acasa, recunoscand ca a trecut printr-o perioada grea, in care unele companii ii intrasera in insolventa si altele in lichidare.

„Am reusit sa depasim acest lucru, si companiile trecute prin acest purgatoriu, cele care s-au dovedit viabile“, mai spunea Tofan, „pot sa renasca acum la Todireni – putem sa-i spunem chiar un nou inceput“. Omul de afaceri avea deja la Todireni, atunci, o moara si doua proiecte de dezvoltare pentru producatorii de paine si cultivatorii de grau. E drept, distanta pe care a parcurs-o din perioada in care Theodor Stolojan ii era angajat sau cea in care incerca, alaturi de nume grele ale businessului autohton, ca Dan Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vantu, sa preia Petrom, este acum, privita din exterior, aproape imposibil de recuperat.

Unele dintre ideile lui Gelu Tofan, cum ar fi cea de a-si cumpara un avion de mici dimensiuni cu care sa aterizeze pe pasunile Todirenului, starnesc mai degraba zambete. Dar fostul rege al cauciucurilor, cum era supranumit in anii ’90, nu s-a dat batut. In octombrie 2008 a infiintat doua firme noi, amandoua cu sediul la Todireni: Tofan Agro Production SRL, care are ca domeniu de activitate cultivarea cerealelor si a altor plante, si Bio Consulting Energy SRL, cu activitati de consultanta pentru afaceri si management. Putem sa-i spunem un nou inceput?

Danubiana, sfarsit de capitol

Povestea marilor afaceri ale lui Gelu Tofan incepe in 1995 si se incheie 13 ani mai tarziu, cand Danubiana – cea mai importanta dintre firmele sale – intra mai intai intr-un blocaj financiar, urmat de demararea procedurilor de faliment.

1995. Danubiana SA este privatizata de FPS – Fondul Proprietatii de Stat, actuala AVAS –, iar Tofan Grup SA cumpara pachetul majoritar de actiuni.

1997. Gelu Tofan incheie cel mai mare deal al acelor vremuri: o infuzie de capital, un imprumut in valoare de 100 mil. dolari de la Nomura Securities, o banca de investitii cu sediul in Londra.

1999. Gelu Tofan il angajeaza pe Theodor Stolojan, fost premier al Romaniei si finantist al Bancii Mondiale.

2001. Tofan Grup vinde catre producatorul francez Michelin doua fabrici de anvelope (Silvania Zalau si Victoria Floresti) si Tofan Recap, care resapa anvelope. Tranzactia a fost estimata la acea vreme la 100 mil. dolari, din care 90 mil. dolari revin Nomura. Dupa vanzare, incep problemele Grupului Tofan.

2002. Un fost angajat, Stefan Radulescu, este acuzat de Gelu Tofan ca ar fi facut mai multe falsuri prin care ar fi obtinut controlul Tofan Trans (beneficiara parcului auto al grupului) si Rotras SA Turnu Severin, a doua fabrica de cauciucuri, dupa Danubiana, ramasa in Tofan Grup dupa afacerea cu Michelin. Procesul penal inca nu s-a incheiat.

2006. Gelu Tofan este atacat in plina strada, in cartierul bucurestean Dristor, existand suspiciuni ca agresiunea avea legatura cu afacerile in care era implicat. Ancheta politistilor nu a stabilit, pana acum, cine au fost agresorii.

2006. DNA incepe o ancheta – nefinalizata inca – pe marginea unei afaceri dintre Tofan Grup si Statul Major al Fortelor Terestre. Conform DNA, Tofan Grup a dat Armatei 6.000 de anvelope in schimbul a 4.000 de autovehicule, contract derulat in perioada 2000–2004.

2006. Danubiana intra in insolventa si lichidatorul trece la vanzarea activelor pentru acoperirea datoriilor.

2008. Tribunalul Bucuresti hotaraste intrarea Danubiana SA in procedura de faliment.

Sursa: Tribunalul Bucuresti, informatii de presa

Ramasitele unui imperiu

Doar cinci din cele 26 companii la care este actionar Gelu Tofan au afisate pe site-ul Ministerului Finantelor rezultatele financiare pe anul 2007. Pentru alte cinci firme sunt postate rezultatele financiare pana in 2005. Majoritatea firmelor sale se afla in diverse stadii de lichidare sau reorganizare.

Firma	Domeniul de activitate	Cifra de afaceri	Profit/Pierderi	Datorii
2007
Tofan Grup SA	Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule	160.000	-424.000	4.700.000*
Danubiana SA	Fabricarea anvelopelor	160.000	-1.000.000	17.800.000
Unipan Bucuresti SRL Filiala Todireni	Morarit	26.800	-31.200	157.000
Sera Flor SRL	Cultivarea legumelor	870.000	96.600	20.000
TG Distribution SA	Comert bunuri de consum nealimentare	21.000	-22.800	765.000
2006
Unipan SRL	Fabricarea painii	381.000	-23.000	375.000
Tofan Steel SRL	Recuperarea deseurilor metalice	22.000	-34.700	420.000
E-Tofan SA	Editare de programe	5.100	-35.500	90.000
Tofan Grup International SA	Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule	80.000	1.000.000	18.300.000
Tofan Servicii Energetice SRL	Distributia si comercializarea energiei electrice	80.000	83.000	824.000

*Intr-o discutie telefonica cu Adrian Tofan, fiul lui Gelu Tofan, acesta a precizat pentru MONEY EXPRESS ca datoriile companiei Tofan Grup SA au fost platite in toamna acestui an, fapt confirmat de anumite surse judiciare care au dorit sa-si pastreze anonimatul.
Nota: Conform Registrului Comertului, Gelu Tofan apare ca actionar la urmatoarele companii: RDT Systems SA, Tofan Grup International SA, TSV Aliment SRL, Elastoprod Com SRL, Tofair SA, Tofan Agro Investments SA, Tofan Pan SRL, Tofan Agro SRL, Iberdacia Grupul Industrial Romano-Spaniol SRL, TRM Group SRL, TG Distribution Arad SA, Rotras International Holding SA si Danubiana International SA. Toate aceste companii sunt fie fara activitate, fie in diverse stadii de lichidare – sau inchise deja – si au activat in diverse domenii, de la comertul cu anvelope, cresterea animalelor si telecomunicatii la cercetare-dezvoltare in stiinte fizice si naturale. Sursa: Ministerul Finantelor, Registrul Comertului